Articole presa

Actualizarea și îmbunătățirea prevederilor Codului de procedură fiscală – partea a IV-a

https://www.mesagerulhunedorean.ro/actualizarea-si-imbunatatirea-prevederilor-codului-de-procedura-fiscala-continuare-3/

Pe site-ul Ministerului Finanțelor Publice, Actualizarea și îmbunătățirea prevederilor Codului fiscal și ale Codului de procedură fiscală, sunt publicate motivările inițiatorilor propunerilor și textele, de modificare/completare, propuse.
Continuăm prezentarea, în cele ce urmează, a textelor propuse și motivările inițiatorilor privitor la Codul de procedură fiscală.


Capitolul III Controlul antifraudă

3.8.4. Art.1373, Sesizarea organelor de urmărire penală
Textul actual: –
Text propus: (1) În cazul în care în procesul-verbal/actul de sesizare întocmit urmare unui control antifraudă sunt prezentate constatări ale unor împrejurări privind săvârșirea unor fapte prevăzute de legea penală în domeniul fiscal în baza căruia, potrivit legii, sunt sesizate organele de urmărire penală, stabilirea diferențelor de creanțe fiscale aferente perioadelor fiscale în care au fost săvârșite faptele este de competența inspectorilor antifraudă din cadrul Direcției de investigare a fraudelor. Prevederile art. 113 și art. 131 sunt aplicabile în mod corespunzător.
(2) În scopul stabilirii diferențelor de creanțe fiscale, alături de inspectorii antifraudă pot fi desemnați, cu acordul președintelui ANAF și al procurorului, persoane care au calitatea de inspectori fiscali în sensul Capitolului I.
(3) Raportul de inspecție fiscală și decizia de impunere/decizia de nemodificare a bazei de impunere emisă de inspectorii antifraudă potrivit alin. (1) constituie acte emise în cadrul urmăririi penale în sensul art. 3 alin. (5) din Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, cu modificările și completările ulterioare și au regimul juridic al acestora.
(4) Obligațiile fiscale stabilite prin decizia de impunere reprezintă prejudiciu material în sensul Codului de procedură penală și au regimul juridic al acestuia.
Motivarea inițiatorului: 1. Conținutul prejudiciului pentru care ANAF se constituie parte civilă îl constituie obligații fiscale nedeclarate și neachitate bugetului general consolidat. Acestea trebuie să fie însă stabilite corect, mai precis cu respectarea prevederilor Codului fiscal în ceea ce privește calcularea bazei de impozitare și a impozitului/taxei. În acest scop, având în vedere prevederile Codului de procedură fiscală în ceea ce privește competența generală de administare a creanței fiscale, se propune ca acesta să aparțină inspectorilor antifraudă din cadrul Direcției de investigare a fraudelor, care să primească o competență specială pentru aceasta.

  1. Acest prejudiciu reprezintă expresia ”răspunderii civile” angajată de culpa ”civilă” în scopul reparării prejudiciului cauzat prin fapta ce cade sub incidența legii penale. Această ”răspundere civilă” nu este o veritabilă răspundere civilă întrucât sfera raporturilor juridice din care rezultă prejudiciul nu se circumscrie normei civile ci normei fiscale. Vorbim deci de o răspundere fiscală, dar care, în contextul declanșării procedurii penale, în vederea recuperării prejudiciului fiscal presupune parcurgerea procedurii de ”constituire ca parte civilă”.
  2. Există o unitate a faptei de evaziune fiscală (se produc efecte atât în planul legii penale cât și în planul legii fiscale), ceea ce impune ca neregula să facă obiectul unei singure constatări.
  3. Odată ce legiuitorul instituie o normă penală pentru o dublă protecție a normei fiscale (recuperare și sancționare), abaterea intrând sub incidența penalului prin urmărirea penală derulată, cu consecința trebuie să fie aceea că autoritatea competentă să constate existența infracțiunii, inclusiv a prejudiciului cauzat prin aceasta, este organul judiciar penal.
    Titlul VII, Colectarea creanțelor fiscale
    Capitolul II, Stingerea creanțelor fiscale prin plată, compensare și restituire
    4.1. Art.165, Ordinea stingerii obligațiilor fiscale:
    Textul actual: –
    Textul propus: “(11) În scopul stingerii obligaţiilor fiscale, prin conținutul documentului de plată, debitorul va indica organului fiscal tipul obligației fiscale pe care alege să o stingă cu prioritate. În cazul în care debitorul alege să stingă cu prioritate o fracțiune din cadrul unui tip de obligație fiscală, va indica organului fiscal care este cuantumul exact al respectivei fracțiunii, perioada pentru care aceasta este datorată, precum și scadența obligației fiscale din care respectiva fracțiune face parte. “
    Motivarea inițiatorului: Prevederile art. 169 reglementează faptul că se stinge obligaţia fiscală indicată de debitor, în ipoteza în care acestea datorează mai multe tipuri de obligaţii fiscale, dar nu are în vedere situația în care se intenţionează plata unei fracțiuni din acelaşi tip de obligaţie fiscală.
    În practică, atunci când sunt stabilite diferențe de obligaţii fiscale, reprezentând acelaşi tip de obligaţie fiscală (e.g. TVA sau impozit pe profit) însă provenind din spețe diferite, pentru aceeaşi perioadă fiscală (i.e. aceeaşi lună), a apărut situația în care debitorul a intenționat să plătească pentru o anumită speță și să conteste și să solicite suspendarea pentru o altă speță.
    Într-un asemenea caz, neexistând nicio regulă care să precizeze cum va fi efectuată stingerea în interiorul aceluiaşi tip de obligaţie fiscală, având o unică scadență, au apărut situaţii în care a avut loc stingerea obligaţiei fiscale generate de speţa contestată, contrar intenției contribuabilului.
    În consecinţă, se impune reglementarea unei astfel de ipoteze, pentru a se preciza că și în cadrul aceluiaşi tip de obligaţie fiscală, cu aceeaşi scadență, se va aplica regula conform căreia debitorul realizează imputația plăţii pe care o efectuează.
    4.2. Art.169, Prevederi speciale privind rambursarea taxei pe valoarea adăugată:
    Textul actual: (4) Prin excepţie de la prevederile alin. (3), în cazul decontului cu sumă negativă de taxă pe valoarea adăugată cu opţiune de rambursare pentru care suma solicitată la rambursare este de până la 45.000 lei, precum şi în cazul decontului cu sumă negativă de taxă pe valoarea adăugată cu opţiune de rambursare depus de contribuabilul care beneficiază de o eşalonare la plată potrivit cap. IV, organul fiscal central rambursează taxa cu efectuarea, ulterior, a inspecţiei fiscale.
    Textul propus: (4)Prin excepţie de la prevederile alin. (3), organul fiscal central rambursează taxa cu efectuarea, ulterior, a inspecţiei fiscale, în oricare din următoarele situații:
    a) în cazul decontului cu sumă negativă de taxă pe valoarea adăugată cu opţiune de rambursare pentru care suma solicitată la rambursare este de până la 45.000 lei;
    b) în cazul decontului cu sumă negativă de taxă pe valoarea adăugată cu opțiune de rambursare depus de contribuabilul care beneficiază de o eșalonare la plată potrivit cap. IV;
    c) în cazul decontului cu sumă negativă de taxă pe valoarea adăugată cu opțiune de rambursare certificate de un consultant fiscal potrivit art. 104.
    Motivarea inițiatorului: –
    Cap.III, Dobânzi, penalități de întârziere și penalități de nedeclarare
    4.3. Art.173, Dispoziții generale privind dobânzi și penalități de întârziere:
    Textul actual: (3) Pentru diferențele de obligații fiscale stabilite prin declarații de impunere rectificative sau decizii de impunere, nu se datorează obligații fiscale accesorii pentru suma plătită în contul obligației fiscale principale, dacă, anterior stabilirii obligațiilor fiscale, debitorul a efectuat o plată, iar suma plătită nu a stins alte obligații. Aceste dispoziții sunt aplicabile și în situația în care debitorul a efectuat plata obligației fiscale, iar declarația de impunere a fost depusă ulterior efectuării plății.
    Textul propus: (3) Pentru diferențele de obligații fiscale stabilite prin declarații de impunere rectificative sau decizii de impunere, nu se datoreazã obligații fiscale accesorii pentru suma plãtitã în contul obligației fiscale principale, dacã, anterior stabilirii obligațiilor fiscale, debitorul a efectuat o platã, iar suma plãtitã nu a stins alte obligații. Aceste dispoziții sunt aplicabile și în situațiile în care debitorul a efectuat plata obligației fiscale, iar declarația de impunere a fost depusã ulterior efectuãrii plãții și în cele în care urmare a refacerii inspecției fiscale în condițiile art.129 din prezenta lege, au fost stabilite diferențe de obligații fiscale în noul act administrativ fiscal.
    Motivarea inițiatorului: În practicã, au fost cazuri în care au fost calculate obligații fiscale accesorii pentru obligațiile fiscale stabilite ca urmare a refacerii inspecției fiscale, deși sumele aferente obligațiilor fiscale principale erau plătite de contribuabil și exista o suprasolvire pânã la data emiterii noului act. Pentru aceste motive, în scopuri de a clarifica dispozițiile legale și a evita apariția unor asemenea situații necorespunzãtoare, se propune modificarea textului legal în sensul menționat.

Societatea TVG TAX AUDIT S.R.L.
Societate de consultanță fiscală
Societate de audit financiar

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *