Actualizarea și îmbunătățirea prevederilor Codului de procedură fiscală
Material publicat în cotidianul Mesagerul Hunedorean în data de 21 noiembrie 2018
Pe site-ul Ministerului Finanțelor Publice, Actualizarea și îmbunătățirea prevederilor Codului fiscal și ale Codului de procedură fiscală, sunt publicate motivările inițiatorilor propunerilor și textele, de modificare/completare, propuse.
În cele ce urmează vom prezenta parte din motivările propunerilor și textele propuse de inițiatori privitor la Codul de procedură fiscală.
- Titlul I, Dispoziții generale, art.1, Definiții:
Textul actual: ” în înțelesul prezentului cod, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații: 1. actul administrativ fiscal – actul emis de organul fiscal în exercitarea atribuțiilor de administrare a impozitelor, taxelor și contribuțiilor sociale, pentru stabilirea unei situații individuale și în scopul de a produce efecte juridice față de cel căruia îi este adresat.
Text propus: 1. actul administrativ fiscal – actul emis de organul fiscal în exercitarea atribuțiilor de administrare a impozitelor, taxelor și contribuțiilor sociale, pentru stabilirea unei situații individuale, inclusiv a nivelului de risc și în scopul de a produce efecte juridice față de cel căruia îi este adresat.
Motivarea inițiatorului: Contribuabilul trebuie să aibă dreptul de a contesta modalitatea de stabilire a nivelului de risc și informațiile utilizate în acest scop, în condițiile în care nivelul de risc nu este definit în Cod, iar stabilirea lui este netransparentă față de contribuabil.
- Titlul II, Raportul juridic fiscal, Capitolul I, Dispoziții privind raportul juridic fiscal, art.18, Împuterniciții:
Textul actual: (3) în cazul reprezentării contribuabilului/plătitorului în relația cu organul fiscal prin avocat, forma și conținutul împuternicirii sunt cele prevăzute de dispozițiile legale privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat.
Textul propus: (3) În cazul reprezentării contribuabilului/plătitorului în relaţia cu organul fiscal prin avocat sau consultant fiscal, forma şi conţinutul împuternicirii sunt cele prevăzute de dispoziţiile legale privind organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, respectiv consultant fiscal.
Motivarea inițiatorului: Art.18 alin.(3) din Codul de procedură fiscală prevede că pentru contribuabilul/plătitorul reprezentat prin avocat, forma și conținutul împuternicirii sunt stabilite de dispozițiile legale privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat. Ordonanța Guvernului nr. 71/2001 privind organizarea şi exercitarea activităţii de consultanţă fiscală prevede la art. 3 alin. (1) lit. f) faptul că activitatea de consultanţă fiscală constă în „asistenţă şi reprezentare în faţa organelor fiscale, inclusiv acordarea de asistenţă de specialitate pe parcursul derulării inspecţiei fiscale”.
Pe cale de consecință, pentru armonizarea Codului de procedură fiscală cu prevederile Ordonanței Guvernului nr. 71/2001 este necesară completarea art. 18 alin. (3) în sensul includerii și a consultantului fiscal.
3.1. Titlul IV, Controlul fiscal, Capitolul I, Inspecția fiscală, Art.120, Reguli speciale privind competența de efectuare a inspecției fiscale de către organul fiscal central:
Textul actual: (3) în cazul delegării competenței potrivit alin. (2), organul de inspecție fiscală căruia i s-a delegat competența înștiințează contribuabilul/plătitorul despre delegarea de competență.
Textul propus: În cazul delegãrii competenței potrivit alin. (2), organul de inspecție fiscalã cãruia i s-a delegat competența comunicã contribuabilului/plãtitorului la începerea inspecției actul de delegare de competențã.”
Motivarea inițiatorului: Propunerea este justificatã de practica organelor de inspecție care derogã de la regulile de competențã, fãrã a informa contribuabilul cu privire la justificarea mãsurii. Lipsa obligației de comunicare a actului de delegare face posibilã constituirea ulterioarã a documentelor privind competența și acoperirea unui motiv de nulitate.
3.2.1. Art.121, Selectarea contribuabililor/plătitorilor pentru inspecția fiscală:
Textul actual: (1) Selectarea contribuabililor/plătitorilor ce urmează a fi supuși inspecției fiscale este efectuată de către organul de inspecție fiscală competent, în funcție de nivelul riscului. Nivelul riscului se stabilește pe baza analizei de risc.
Textul propus: (1) Selectarea contribuabililor/plătitorilor ce urmează a fi supuși inspecției fiscale este efectuată de către organul de inspecție fiscală competent, în funcție de nivelul riscului. Nivelul riscului se stabilește pe baza analizei de risc. Documentul prin care se stabilește nivelul de risc se va comunica contribuabilului împreună cu avizul de inspecție fiscală.
Motivarea inițiatorului: Contribuabilul trebuie să aibă dreptul de a contesta modalitatea de stabilire a nivelului de risc și informațiile utilizate în acest scop, în condițiile în care nivelul de risc nu este definit în Cod, iar stabilirea lui este netransparentă față de contribuabil.
3.2.2. Textul actual: –
Textul propus: (11) Anterior demarãrii inspecției fiscale, actul prin care se stabilește nivelul de risc se comunicã contribuabilului/plãtitorului. Acesta este asimilat actului administrativ fiscal. Exercitarea cãilor de atac nu afecteazã dreptul organului fiscal de a iniția inspecția fiscalã.
Motivarea inițiatorului: Propunerea este justificatã de lipsa accesului la justiție în ceea ce privește contestarea nivelului de risc stabilit arbitrar si netransparent de cãtre autoritate în prezent.
3.3. Art.124, Obligația de colaborare a contribuabilului/plătitorului
Textul actual: –
Textul propus: (4) În vederea îndeplinirii obligatiei de colaborare, contribuabilul poate solicita întâlniri pentru discuții cu echipa de specialiști din structurile specializate din cadrul organului fiscal central, dacã organul de inspecție fiscalã implicã astfel de specialiști în inspecția fiscalã, chiar dacã aceștia nu fac parte din echipa de control.
Motivarea inițiatorului: Propunerea are în vedere, în mod prioritar, specialiștii din zona prețurilor de transfer, adesea implicați de echipele de control în inspecțiile fiscale, fãrã însã a exista un mecanism procedural care sã ofere posibilitatea contribuabilului de a interacționa cu aceștia pentru a avea o discuție tehnicã constructivã.
3.4. Art.126, Durata efectuării inspecției fiscale:
Textul actual: (1) Durata efectuării inspecției fiscale este stabilită de organul de inspecție fiscală, în funcție de obiectivele inspecției, și nu poate fi mai mare de:
a) 180 de zile pentru contribuabilii mari, precum și pentru contribuabilii/plătitorii care au sedii secundare, indiferent de mărime;
b) 90 de zile pentru contribuabilii mijlocii;
c) 45 de zile pentru ceilalți contribuabili.
Textul propus:
a) 180 de zile lucrătoare pentru contribuabilii mari, precum și pentru contribuabilii/plătitorii care au sedii secundare, indiferent de mărime;
b) 90 de zile lucrătoare pentru contribuabilii mijlocii;
c) 45 de zile lucrătoare pentru ceilalți contribuabili.
Motivarea inițiatorului: Modificarea termenelor maxime de durată a efectuării inspecției fiscale, în sensul introducerii prevederii exprese în Codul de procedură fiscală ca la calcularea termenelor pe zile să se ia în considerare doar zilele lucrătoare.
Textul actual: (2) în cazul în care inspecția fiscală nu se finalizează într-o perioadă reprezentând dublul perioadei prevăzute la alin. (1), inspecția fiscală încetează, fără a se emite raport de inspecție fiscală și decizie de impunere sau decizie de nemodificare a bazei de impunere. În acest caz, organul de inspecție fiscală poate relua inspecția, cu aprobarea organului ierarhic superior celui care a aprobat inspecția fiscală inițială, o singură dată pentru aceeași perioadă și aceleași obligații fiscale, cu respectarea prevederilor art. 117 alin. (1).
Textul propus: În cazul în care inspecția fiscală nu se finalizează într-o perioadă reprezentând dublul perioadei prevăzute la alin. (1) în care nu se includ perioadele de suspendare legală a inspecției fiscale, inspecția fiscală încetează, fără a se emite raport de inspecţie fiscală şi decizie de impunere sau decizie de nemodificare a bazei de impunere. În acest caz, organul de inspecţie fiscală poate relua inspecţia, cu aprobarea organului ierarhic superior celui care a aprobat inspecţia fiscală iniţială, o singură dată pentru aceeaşi perioadă şi aceleaşi obligaţii fiscale, cu respectarea prevederilor art.117 alin.(1). Emiterea raportului de inspecție fiscală şi deciziei de impunere sau deciziei de nemodificare a bazei de impunere cu încălcarea prevederilor prezentului alineat atrage nulitatea acestora”.
Motivarea inițiatorului: În prezent există puncte de vedere contrare în ceea ce privește interpretarea alin. 2 al art. 126 Cod procedură fiscală, într-o opinie considerându-se că „dublul perioadei prevăzute la alin. (1)” se calculează strict prin raportare la cele 45, 90 sau 180 de zile stabilite drept durată maximă a inspecției fiscale – așadar dublul duratei însemnând 90, 180 și respectiv 360 zile, în timp ce în opinia contrară se consideră că celor 90, 180 sau 360 de zile le poate fi „adăugată” perioada în care inspecția fiscală este suspendată în mod legal – așadar o perioadă suplimentară de cel mult 6 luni, alungându-se deci ca dublul duratei să poată reprezenta aproximativ 9 luni, 12 luni sau 18 luni. Se impune așadar clarificarea dispoziției.
În același timp, în forma actuală, sancțiunea ce ar trebui să intervină în cazul depășirii dublului duratei maxime a inspecției fiscale este încetarea inspecției „fără a se emite raport de inspecție fiscală şi decizie de impunere sau decizie de nemodificare a bazei de impunere”. Însă în practică organele de control nu procedează niciodată ex officio la încetarea inspecției și, de asemenea, nici atunci când contribuabilul solicită acest lucru, procedând la finalizarea controlului și la emiterea raportului de inspecție și a deciziei de impunere corespunzătoare.
Mai mult, organul de soluționare și chiar instanța de judecată ce sunt învestite cu soluționarea căilor de atac împotriva actului emis cu nerespectarea dispozițiilor art. 126 Cod procedură fiscală condiționează eventuala anulare a acestuia de demonstrarea vătămării suferite de contribuabil.
În aceste condiții, sancțiunea prevăzută de legiuitor devine inaplicabilă.
Societatea TVG TAX AUDIT S.R.L.
Societate de consultanță fiscală
Societate de audit financiar